Boboteaza, sărbătorită pe 6 ianuarie, este considerată în tradiția populară românească una dintre cele mai puternice nopți ale anului din punct de vedere magic. Dincolo de semnificația religioasă a Botezului lui Iisus Hristos, această zi marchează un moment de hotar, în care forțele nevăzute se retrag, cerurile se deschid, iar oamenii încearcă să-și afle norocul și viitorul.
Noaptea în care dispar duhurile rele
Potrivit credințelor populare, la Bobotează diavolii, strigoii și toate spiritele necurate sunt alungate din lume prin sfințirea apelor. Se spune că aceștia ies din râuri și lacuri atunci când preotul aruncă crucea în apă și rătăcesc pe câmpuri până la sfârșitul slujbei, nevăzuți de oameni, dar urmăriți și uciși de lupi.
Această purificare simbolică a lumii marchează sfârșitul dezlănțuirilor iernii și începutul unei perioade mai curate, în care răul este ținut la distanță.
„Se deschid cerurile” și se află viitorul
În noaptea de Bobotează, conform tradiției, cerurile se deschid pentru câteva clipe, iar dorințele puse atunci se pot împlini. Este momentul ideal pentru ghicit și prezicerea viitorului.
Fetele tinere își pun busuioc sub pernă sau leagă un fir roșu de mătase pe degetul inelar pentru a-și visa ursitul. În unele zone, se crede că fetele care alunecă și cad pe gheață în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an.
Tot în această noapte, animalele din grajd ar putea vorbi, dezvăluind locurile unde sunt ascunse comori, însă cei care le-ar asculta riscă să fie pedepsiți.
Ritualuri pentru noroc, sănătate și belșug
Ajunul Bobotezei este marcat de post și de o serie de gesturi ritualice menite să aducă prosperitate. În unele sate, femeile adună cenușa din vatră, care va fi împrăștiată primăvara pe câmp, pentru a feri recoltele de dăunători.
Sub fața de masă se pun sare, mei, tărâțe și fân, iar hainele sunt întinse prin casă pentru a fi stropite de preot cu agheasmă, ca să fie ferite de molii. Nu se ceartă nimeni, nu se cerne făina și nu se spală rufe, pentru ca anul să fie lipsit de boli și certuri.
Agheasma Mare este considerată un leac universal: oamenii o beau, își stropesc gospodăria, animalele, uneltele și o păstrează tot anul pentru momente de cumpănă.
Înotul după cruce, probă de curaj și destin
Unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri de Bobotează este aruncarea crucii în apă. Bărbații se aruncă în râu sau lac, indiferent de ger, iar cel care recuperează crucea este considerat alesul norocos al anului, protejat de rele și destinat belșugului.
În credința populară, acest gest nu este doar o probă de curaj, ci și o confruntare simbolică cu forțele iernii și ale întunericului.
Interdicții și semne
De Bobotează nu se împrumută nimic, nu se spală rufe și nu se pornesc certuri, pentru ca norocul să nu „iasă din casă”. Se spune că cine muncește în această zi va avea parte de trudă și necazuri tot anul.
În dimineața de Sfântul Ioan, oamenii se stropesc cu agheasmă pentru sănătate, iar tradiția spune că după această zi „se botează gerul”, semn că frigul începe să slăbească.
O zi de hotar între lumi
În imaginarul popular, Boboteaza nu este doar o sărbătoare, ci o noapte de trecere, în care lumea vizibilă și cea nevăzută se ating. Superstițiile, ritualurile și credințele transmise din generație în generație reflectă nevoia oamenilor de protecție, ordine și speranță la început de an.
