La 25 martie, cotidianul britanic The Guardian publica, sub semnătura jurnalistului român Emanuel Roșu, ceea ce avea să fie ultimul interviu al regretatului antrenor Mircea Lucescu.
În cadrul discuției, Lucescu vorbea despre visul său de a duce România la Cupa Mondială, la 80 de ani, și despre modul în care boala nu i-a afectat dedicarea față de echipa națională. Titlul ales de The Guardian a fost:
„Nu pot să plec ca un laș: Mircea Lucescu vorbește despre boală și visul său de a ajunge la Cupa Mondială la 80 de ani.”
Emanuel Roșu a povestit pe Facebook circumstanțele interviului:
„Din păcate, interviul pe care l-am făcut cu domnul Lucescu acum 3 săptămâni pentru Guardian e ultimul pe care l-a acordat vreodată. Mi-a cerut să nu scriu nimic despre suferința lui, pentru a nu direcționa discursul public către boala prin care trecea.” Lucescu i-a spus jurnalistului: „Timp de 80 de ani am avut o viață extraordinară. Apoi, din decembrie, s-a întâmplat ce s-a întâmplat.”
Chiar și în fața problemelor de sănătate, Lucescu refuza să se gândească la retragere:
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce trebuia să fac pentru România. Am vorbit cu federația și mi-au spus că nu pot găsi o soluție la această situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă ar fi existat o altă opțiune. Dar insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de a ne califica.”
În interviu, Lucescu a vorbit despre cariera sa remarcabilă, despre echipele naționale și despre valorile pe care le-a transmis jucătorilor:
„Am obținut niște rezultate extraordinare când am jucat fotbalul nostru. Știam puțin despre ce se întâmpla în jurul nostru; veneam dintr-un regim comunist închis. Am ajuns la Cupa Mondială din Mexic. Erau doar 16 echipe acolo. Am încercat să arătăm stilul nostru de joc: știam să pasăm bine și ne-am folosit de asta pentru a contracara forța adversarilor noștri.”
De asemenea, Lucescu a povestit despre rolul său în dezvoltarea tinerilor jucători:
„Când am construit echipa națională acum mai bine de 40 de ani, am vrut ca tinerii jucători să fie dornici să joace pentru România. Le-am oferit șanse la nivel de seniori. Vreau jucători puternic motivați și care își pot controla emoțiile. Am vrut să le insuflu încredere în sine – asta duce la performanță.”
Ultimul său mandat ca selecționer al României a început după Campionatul European din 2024.
„Am simțit că era de datoria mea să preiau conducerea echipei. Nu era doar o responsabilitate majoră. Era datoria mea pentru tot ce mi-a oferit fotbalul românesc vreodată. Nu a fost niciodată vorba de bani, niciodată de o altă medalie. Am suficiente trofee. Speram să ajut schimbând modul în care funcționează fotbalul românesc la nivel mental.”
Despre atitudinea jucătorilor și performanță, Lucescu explica:
„Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren. Și nu am nevoie de acei doi jucători pentru două ore sau o zi sau două. Vreau ca jucătorii echipei naționale să fie deasupra tuturor celorlalți. Totul începe în creierul tău. Îți stabilești în creier condițiile pentru succes sau eșec. Sper ca jucătorii mei să trateze acest meci ca pe un moment care marchează un înainte și un după. Poate defini o generație. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Cupa Mondială. Nu pentru mine, ci pentru România.”
Emanuel Roșu a mai amintit gesturile umane ale lui Lucescu de-a lungul carierei:
„Pe când era antrenor la Șahtior, îl ajuta cu bani pe Angelo Niculescu, o fostă glorie a fotbalului românesc, ajunsă la 90 de ani, care se descurca greu cu facturile de încălzire. ‘Nea Angelo, în loc să-ți iau un cadou…’, îi spunea Lucescu. Nu era singurul pentru care făcea bine fără zgomot.”
Roșu a încheiat mesajul său:
„S-a dus un univers de fotbal românesc și nu avem cum să punem pe nimeni în locul lui. Dumnezeu să-l binecuvinteze. A fost un român bun și mândru de România.”
