Are aproape 18 ani, deși nimeni nu ar crede că are mai mult de 8 ani. Suferă de mai multe afecțiuni printre care o conjunctivită cronică însoțită de paralizie de nerv optic, acestea din urmă lăsând-o, într-o noapte, lipsită complet de vedere. Cu toate acestea, Irinuca realizează diferite modele din plastilină și adoră să rezolve puzzle-uri. Cu cât sunt mai complicate, cu atât provocarea este acceptată cu mai mare bucurie.
Irinuca a fost operată la o clinică din Capitală. Din păcate, intervenția chirurgicală nu a avut succes în cazul ei așa că fata a trebuit să învețe să se descurce într-un întuneric continuu.
Încet, încet, Irinuca a învățat să se descurce singură și să își dezvolte celelalte simțuri.
Recunoaște persoanele din jurul ei după mirosul pielii, după felul în care pășesc, iar centrul îl știe pe dinafară, știe câți pași sunt de la un punct la celălalt, coboară și urcă scările, pentru că știe numărul treptelor.
Cel mai mult, Irinuca adoră să rezolve puzzle-uri.
Progresele ei sunt uimitoare, mai ales că Irinuca și-a pierdut brusc vederea, în urmă cu doi ani. S-a trezit într-o lume întunecată. Era foarte speriată și debusolată, îi era teamă și să se ridice de pe scaun, tresărea și țipa de spaimă când simțea prezența cuiva în apropiere.
Deși provine dintr-o familie numeroasă, niciuna dintre rudele ei de sânge nu o dorește acasă. Cu toate că asistenții sociali îi vizitează des familia cu care discută despre posibilitatea de a afla noutăți despre starea ei de sănătate, rudele sunt total dezinteresate. Niciodată nu și-au manifestat dorința de a o vizita. La Complexul de Servicii Comunitare Cristinei i s-a dat șansa unei noi vieți, șansă pe care acasă alaturi de părinți și frați cu siguranță nu ar fi avut-o.