Este posibil să vorbim despre cea mai frumoasă și spectaculoasă cascadă legislativă a ultimilor ani de democrație din patria noastră mumă. Deputatul PNL Violeta Alexandru, a anunțat că a inițiat un proiect de lege, ce va veni în sprijinul pensionarilor care au lucrat în întreprinderi desființate și care au nevoie de adeverințe.
Statul a eșuat atunci s-a ocupat de acest lucru, a scris Violeta Alexandru pe Facebook. Și nu ar fi singurul eșec al statului. Este atât de mult fum în încăperile instituțiilor statului, că țigările consilierilor care ar trebui să-i îndrume pe miniștri responsabili de bunul mers al lucrurilor, lucesc stins ca farurile de ceață. Este foarte greu de acceptat, că în toți anii aceștia, nu a existat nimeni în Ministerul Muncii, care să fi tras în plămâni, până la filtru aerul tăios al realității si să rezolve această problemă socială, a celor care nu mai au cum să dovedească cu acte că au muncit undeva, cândva, pentru că acele întreprinderi nu mai există de decenii.
Nu cumva le greșim și noi greșiților noștri? Nu cumva îi încărcăm cu așteptări prea mari, care pot să le apese umerii până la înconvoiere? Nu trebuie să te pricepi foarte bine la psihologie, ca să-ți dai seama că în general în politică, e mult mai simplu să țeși urzeli în jurul altora, să arăți cu degetul și să ai o apetență pentru contrafacere și răstălmăcire, ca mai apoi să te simți nevinovat și să crezi că ai avut responsabilități și că te-ai achitat de ele. Este un spectacol greu de urmărit. Proiectul inițiat de Violeta Alexandru este doar o mostră a lucrurilor lăsate de izbeliște. Disfuncționalitățile generate de legile proaste, își fac efectul în toate punctele cardinale ale societății, fără ca cineva să fie îngrijorat pentru asta. Politicenii nu au învățat nicăieri, că toți cetățenii tânjesc după validare, că toate acțiunile lor ar trebui să se concentreze către a primi în societate o formă de recunoaștere publică.
Din păcate societatea este setată greșit iar recunoașterea e doar pentru unii. Magistrații au pensii de serviciu fără contributivitate, parlamentarii așișderea. Rodajul în ale ipocriziei asigură o gesticulație coerentă la nivel legislativ. Ce rezultă de aici? O țară dispusă la mințirea de sine. “Totul o să fie bine” este clișeul prin care România se autoalimentează cu optimism, dar nu înțelege o iotă din ceea ce se întâmplă în jur, pentru că e pârjolită de prejudecăți și fixisme. Dar, în ciuda acestor aspecte, de cele mai multe ori, autoritățile pozează într-un ghid de admitere la Oxford și Cambridge, în vreme ce situația generală este una demnă de o tarla de lângă Addis Abeba. Un lucru este cât se poate de cert. Traversăm o vară din care avem foarte multe de învățat și de descoperit. Dar cine stă să-nvețe pe caniculă?
