Winter

Oriunde întorci capul auzi relatări crunte despre eșecuri și chestiuni macro care îți afectează viața. Deja ne-am imunizat! Țara este chinuită de campanii de vaccinare la care unii aderă iar alții nu, dar și de povara reabilitărilor și construcțiilor de “anvergură” despre care, mai mult ne place să vorbim decât să muncim în surdină. Iar din clocotul acestui peisaj care ne pune pe gânduri răzbate de ceva vreme, un alt set de îngrijorări ce au menirea de a atenta la contabilitatea națiunii. O criză energetică.

Prețuri mari la gaze, ce ar putea deveni inaccesibile pentru populație și un Kwh ce tinde ca preț spre Mwh. Este fix bomboana de pe colivă care nu se va strădui niciodată să fie tort. Suntem martori la asaltul inadecvării. Prețul gazelor naturale înregistrează o creștere istorică, iar asta este o veste proastă pentru toată lumea, de la producătorii de ceramică din China, până la clienții unei patiserii din Sascut. Iarna care va veni ar putea da lumii o lecție dureroasă cu privire la cât de vitale au devenit gazele naturale pentru economie. Acestea sunt mesajele pe care le poți vedea în mai toată presa europeană. Prețurile inaccesibile ar putea limita cheltuielile de consum ale gospodăriilor și eroda salariile lor prin inflație, obligând guvernatorii băncilor centrale să ia unele decizii dificile de politică monetară.

Fără să fie numit țap ispășitor, cel mai mare furnizor al Europei, Rusia, a început să limiteze exporturile de gaze prin conducte, din mai multe motive, precum cererea mare de pe piața internă, perturbările de producție și un acord pentru un tranzit mai redus al gazelor naturale prin Ucraina. Așa arată realitatea. Dar noi știm foarte bine că iarna e un manual de matematică, pentru că de câte ori vine avem probleme. Mulți cred că tot ce se petrece în jurul nostru de la scumpirea gazelor și electricității, până la înflorirea magnoliilor, e rodul unor urzeli, al unor interese oculte, al unei agende ascunse ochiului public. Și parcă nici nu mai are importanța acest aspect, atâta vreme cât autoritățile române își arcuiesc sprâncenele, uitându-se peste gard la alți europeni, ca să vadă ce măsuri adoptă pentru a face și noi la fel. Până la urmă, trăim în ţara unde până acum trei decenii şi ceva, nu aveai voie să faci nimic iar acum ai voie orice.

Se discută despre compensarea prețului la energie și plafonarea prețurilor la gaze, dar nu vede nimeni dincolo de aceste măsuri, având în vedere că birocrația lucrează fără pauză de masă şi fără vacanţă în România. Iar situația energetică este una foarte delicată peste tot pe unde pui degetul pe hartă. În Marea Britanie autoritățile au repornit câteva termocentrale pe cărbuni, chiar dacă până mai ieri, toată lumea bună era “verde” și lăsa să se înțeleagă că ar mai trebui totuși să lăsăm câțiva cărbuni în peisaj, măcar pentru muzee. Tot ce ne mai rămâne de făcut în actualul climat politico-social fragilizat de certurile dintre partide, este să sperăm că autoritățile vor gestiona acceptabil această situație a facturilor foarte mari la utilități.

Asta în ciuda faptului că trecutul dar și prezentul ne recomandă ţara, drept o bună gazdă pentru anomalii, pentru că democrația a-nvins și la noi, dar în condițiile pe care le-a găsit la fața locului. Norocul nostru este că suntem un popor credincios care știe că responsabilii din ministere sunt oameni cu frica lui Dumnezeu. Mai știm și că în general solidaritatea nu se găsește doar în dicționare, ci și în relația dintre politician și cetățean, chiar dacă unii spun aproape biblic, că toți sunt o apă și un pământ. Probabil că tocmai de aceea Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Dar ca să se răzbune, cineva, nu știm cine, a inventat noțiunea de kilowatt-oră.  

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Vezi și

Improvizații politice

Suntem exact în stadiul în care nu mai este nevoie să ne ridicăm pe vârfuri, ca să vedem p…