E Ziua de Ignat, una dintre cele mai importante tradiții românești, marcată de ritualul tăierii porcului pentru Crăciun. Această zi are o semnificație aparte în cultura populară și religioasă, fiind dedicată Sfântului Ignatie Teoforul, dar și pregătirii simbolice pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.
Se spune că porcul trebuie sacrificat dimineața, „cât cocoșii cântă încă”, pentru ca totul să fie făcut sub semnul belșugului. După sacrificare, porcul este pârlit și curățat, iar gospodinele încep pregătirea bucatelor tradiționale: tobă, caltaboși, jumări și cârnați. Rolul femeilor din gospodărie începe după tăierea porcului, pârlirea acestuia şi când bărbatul, care a sacrificat porcul, termină tranşarea lui. Femeile împart carnea pe categorii – pentru cârnaţi, caltaboşi, tobă, pentru friptura de la pomana porcului, iar picioarele se opresc pentru piftie. Fiecare bucată din porc este folosită – începând de la urechi şi coadă, de la carnea macră şi slănina pusă la afumat, până la intestinele bine curăţate, spălate şi opărite. Acestea vor fi folosite pentru a fi umplute cu carne tocată, usturoi şi condimente – care se transformă în cârnaţi – ori cu organe (ficat, splină, rinichi) – care se transformă în tobă, lebăr sau caltaboşi. Toate aceste preparate urmează să fie puse pe masă în ziua Naşterii Domnului.
