Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța readuce în prim-plan povești autentice din presa anilor 1924-1925, oferind o incursiune fascinantă în viața de zi cu zi a Constanței interbelice.
Ultima oră
Handbal: Start perfect pentru Medgidia în Divizia A, a doua victorie consecutivă
Dinamo câștigă clar cu Farul, un incident șocant a avut loc la pauză
România, calificare memorabilă în sferturile Campionatului European de volei!
Constănțeanul Darius Movileanu, senzațional la Astana! A cucerit aurul la tenis de masă!
La început, pe plajele Constanței și Mamaiei bărbații și femeile făceau plaje și baie în mare separat, în zone strict delimitate. Primele decenii ale secolului XX au adus însă o schimbare considerată, de unii revoluționară și normală, de alții – scandaloasă și imorală, și anume baia la comun. Noua modă, acceptată după modelul Coastei de Azur, deschidea polemici aprinse.
Prezentăm mai jos articolul intitulat Băile Comune, publicat pe 1 august 1924, și semnat sub pseudonimul BAC:
“În fiecare sezon se pune întrebarea: Trebuie sau nu să se permită băile comune? Unii sunt contra, pentru că vor să ducă pudicitatea în exces. Alții sunt pentru, întrucât vor să ducă libertatea până la exces… O familie compusă din tată, mamă și câțiva copii vor găsi foarte agreabil să poată sta împreună, fie în apă, fie pe plajă. Pentru aceștia, băile comune sunt o adevărată binefacere, dacă pot sta toți la un loc.
Trebuie să recunoaștem că nu este tocmai plăcut ca bărbatul să facă bae la o distanță de un kilometru de soția lui și între ei, copilul sau copiii să alerge de colo-colo, neștiind cu cine să rămână. După cum vedeți, băile comune sunt bune pentru oameni cumsecade. Dar ce te faci cu derbedeii? Sunt unele persoane, mai ales dame, care nu vor să stea la un loc cu indivizi care vin la Mamaia pentru alte scopuri decât baia. Lucrul ar fi foarte lesne de solționat: să se pună o frânghie în apă, care să marcheze locul până unde sunt permise băile comune. Cine trece de această linie să fie luat de gât de către păzitori, care să stea și ei în apă, căci săptămâna trecută mi s-a întâmplat să văd cum un individ își bătea joc de sergent, chemându-l în apă dacă vrea să îl dea afară. Așa s-ar pune puțin la respect și acele cocote, feminine și masculine, care pentru ca să intre în apă să facă o baie, își aranjează boneta câte zece minute, în fața oglinzii de la cabină, aranjându-și tricourile ca nu care cumva să aibe vreo cută. Băi comune? Da, dar între oameni”.
“Ni se semnalează că cunoscuții pungași de buzunare Jean Bărzănescu, Gherasim și Mihai, împreună cu alți trei, colindă plăjile orașului în timp ce oamenii fac baie în mare și le fură banii și hainele. Naivii țărani mai ales cad victime abililor pungași. La rându-ne, atragem atenția autorităților asupra acestui fapt.”(Dacia, 1925)
“Bună recompensă ofer persoanei care-mi va aduce un ceas bărbătesc de aur, cu lanț, în formă de exagon, pierdut în ziua de 30 iulie a.c.. Cine l-a găsit e rugat a-l aduce, recompensa întrecând valoarea obiectului care este un suvenir de familie. A se adresa la Banca Marmorosh Blanc (n.a. actualul BNR Constanța)” (Dacia, 1924)
“Înștiințare – Ocazional se vinde o șalupă motor pentru 80 de persoane, lungime 13 metri, lățime 3.5 metri, cu cabină luxoasă închisă, având viteză maximă 8 mile pe oră. A se adresa la dl A. Filipachis, din strada D.A. Sturdza (n.a. actuala Revoluției din 22 decembrie 1989).” (Dacia, 1924)
“Astăzi, 1 august, va rula la Teatrul Cinema Arena Grand grandiosul film Atlantida. Operă complectă în 12 mari acte” (Dacia, 1924) Filmul era o producție franco-belgiană din 1921, L’Atlantide, realizată după romanul omonim al scriitorului Pierre Benoit, iar acțiunea sa se petrecea în deșertul african Sahara.
“Eri, înainte de dejun au dispărut din grădina Tataia doi boi tineri, în vârstă de 7 ani. Cine îi va aduce va primi lei 2000 recompensă. Căpitan Al.Șteflea.”(Dacia, 1925) Parcul, Grădina Tataia se afla pe Bd. Regina Maria (astăzi bd. Mamaia), “în partea de nord a orașului”, în zona în care astăzi se află Universitatea Ovidius (sediul vechi). A fost înființat în 1914 de căpitanul Alexandru Șteflea, proprietarul terenului în suprafață de peste 90.000 de metri pătrați. Din parc se cobora pe o potecă spre plaja cu același nume.
