Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța evocă un episod mai puțin cunoscut din trecutul orașului, petrecut în 2 august 1929, când Constanța traversa o perioadă de transformări importante. Reorganizarea Poliției, vizita unui profesor canadian și un incident violent petrecut în Port s-au numărat printre evenimentele care au marcat acea zi.
Ultima oră
Deflagrație la un local de lux din Moscova. Autoritățile anchetează incidentul
Caniculă extremă în România: Cod Roșu, temperaturi de până la 40°C
Avertisment fără precedent: Dunărea riscă să coboare sub minimul istoric în România
Bărbat de 75 de ani, lovit mortal de tren în zona localității Valu lui Traian
La sfârșitul anilor 20 Constanța era un oraș-port în plină dezvoltare, cu o viață tumultoasă. Explozia demografică înregistrată în acea perioadă (orașul ajunsese la peste 60.000 de locuitori) a determinat implicit și o creștere a fenomenului infracțional, criminalitatea atingând cote nemaiîntâlnite până atunci. Contrabanda, traficul de stupefiante, prostituția, infracțiunile de violență, jafurile, evaziunile economice, toate aceste fapte erau cu greu ținute sub control de forțele polițienești locale. Poliția Constanța fusese înființată încă din anul 1878, după integrarea Dobrogei la statul român. În a doua jumătate a anilor 20, menținerea legii și ordinii publice a devenit și mai dificilă, odată ce Constanța a devenit oficial, de la 1 ianuarie 1926, municipiu, și a preluat din punct de vedere administrativ și comunele suburbane Anadolchioi, Brătianu și Viile Noi. Poliția municipiului era total depășită de situație, efectivul său fiind mult sub cerințe. Într-o adresă trimisă Primăriei în decembrie 1928, comandantul poliției de la acea vreme îi scria edilului Francisc Sachetti cerându-i să îi aloce fonduri pentru angajarea măcar cinci sergenți de oraș, pentru că nu poate face față problemelor din teren. În acel moment, întreaga ordine publică era asigurată de numai 25 de polițiști, din care 23 sergenți de oraș, un sergent major și un revizor de sergenți.
Probleme deosebite nu erau însă doar la Constanța, ci și întreaga țară. România Mare avea acum 71 de județe cu 355 de oficii de poliție (cu 15942 de angajați) care nu acționau unitar. Nu exista coeziune între oficii, se acționa arbitrar, fără o supervizare centrală, iar din cei aproape 11.000 de sergenți de oraș din întreaga țară, 80% nu aveau calificarea necesară pentru această slujbă. Mai mult, din cei 1184 de ofițeri de poliție ai României, doar 40 erau licențiați în drept.
În acest context a apărut pe 21 iulie 1929 Legea pentru organizarea poliției generale a statului, inițiată de ministrul de interne Alexandru Vaida Voievod. Noua normă viza unificarea serviciului polițienesc și transformarea sa într-un sistem armonios și flexibil. Direcția Generală a Poliției a fost împărțită în Servicii Centrale și Exterioare, la acestea din urmă intrând Prefectura Poliției Municipiului București, inspectoratele regionale și chesturile de poliție din municipii (precum Constanța). Poliția municipală din urbea lui Ovidiu avea acum în subordine și Poliția Portului, având să funcționeze astfel până în anul 1948. Mai mult, Constanța devenea conducerea centrală pentru toate unitățile din județ, care nu mai puteau acționa după bunul lor plac. Poliția Municipiului Constanța acționa pe teritoriul urbei prin cinci circumscripții sau comisariate (secții) care acopereau și noile suburbii, fostele comune rurale devenite cartiere.
Legea din 1929 a produs numeroase schimbări, unele dintre ele aproape imediate. Au fost retrași din activitate angajați care nu îndeplineau criteriile de calificare conform noilor cerințe iar mulți ofițeri din garda veche au fost puși în retragere. Pe data de 2 august 1929 comisarul Leon Panaitescu a fost confirmat ca chestor definitiv la Prefectura Poliției Municipiului Constanța. În aceeași zi au fost puși în retragere mai mulți funcționari din poliție: maiorul Constantin Nenițescu (Poliția Constanța), Anton Dumitrescu (Poliția Cernavoda), I Mihăescu (șef serviciu Inspectorat Siguranță), comisarii D. Raicopol, Al. Cârstea și Bobeș, precum și Ludovic Geaneloni, comnadantul corpului de sergenți Constanța. În următorii doi ani, în Poliția Municipiului au fost făcute angajări pentru a acoperi toate posturile din teritoriu, reușindu-se astfel o reorganizare a serviciului în așa fel încât acesta să poată menține controlul în lupta contra criminalității.
Pe 2 august 1929, proaspăt confirmatul chestor al Poliției Constanța, Leon Panaitescu a fost invitat la Prefectură de către prefectul județului Nicu Petru. Aici era deja prezent un oaspete străin de seamă, avocatul și publicistul Jean Bruchesi, profesor la Universitatea din Montreal, Canada, venit de la București pentru a vizita orașul lui Ovidius. Chestorul Panaitescu a fost desemnat ghidul profesorului și cu automobilul prefecturii, cei doi au vizitat orașul și împrejurimile sale. Seara, călătoria s-a încheiat la gară, acolo unde profesorul Bruchesi, entuziasmat după vizita făcută, s-a urcat în trenul ce avea să îl ducă la București.
În aceeași zi de 2 august 1929, un alt jurnalist, de această dată român, a fost protagonistul unui incident nefericit. D.V. Burlan, corespondentul ziarului național Universul a fost bătut crunt în incinta portului de către doi funcționari vamali. Gazetarul semnase mai multe articole extrem de acide și subiective la adresa vameșilor constănțeni pe care îi acuzase de diverse fapte penale. În ziarul Dacia a apărut un scurt anunț referitor la incidentul din port precum și mențiunea: “Dacă am respins cu indignare calomniile pe care ziarul Universul le-a debitat împotriva funcționarilor vămei Constanța, tot astfel respingem modul brutal de comportare al vameșilor (în incindentul cu D,V. Burlan)”.
Ziua de 2 august a mai adus un incident deosebit, publicat o zi mai târziu în ziarul Dacia sub titlul Idilă cu automobil de furat și pe care îl cităm în continuare: “Șoferul Cihoreanu, ce conducea automobilul 833 Constanța, proprietatea doamnei Aneta Ionescu, a dispărut! Odată cu mașina furată a luat cu el și o tânără de 17 ani. Jandarmii îl caută să îl aresteze!” Foarte probabil, șoferul amorezat a fost prins și a avut timp să regrete fapta necugetată. Cât despre tânără, sigur aceasta a tras învățăminte și a știut apoi să nu mai fie fermecată de mașinile de soi și de conducătorii acestora…
