De numele bătrânei cetăți antice, peste care astăzi se ridică moderna Constanța, se leagă multe mituri ce îi dau frumusețe și culoare, îmbogățindu-i povestea milenară.
Parte dintre aceste legende se referă la originea termenului Tomis și la întemeierea acestei așezări, ctitorire a grecilor din Milet, realizată în cursul secolului VI î.H.
Ultima oră
Accident în județul Constanța. O mașină s-a răsturnat și a luat foc. Elicopterul SMURD a ajuns la fața locului
Gara Băile Herculane își recapătă strălucirea de altădată. Monumentul în care au ajuns împărați și regi va fi restaurat
Lot de budincă proteică, retras de la comercializare de Lidl. „Dacă aţi achiziţionat produsul menţionat, nu îl consumaţi”
Liceul „George Călinescu” din Constanța, modernizat complet cu fonduri europene. Cum arată acum
Se cunoaște faptul că Tomis a fost mai întâi un emporion, un mic târg de escală, pentru ca mai apoi, cel mai probabil din sec. IV-III î.H., în epocă elenistică, să devină polis (oraș) în adevăratul sens al cuvântului (n.a. prima mențiune scrisă a cetății este a lui Memnon din Heracleea Pontică și relatează implicarea orașului în evenimente petrecute în intervalul 256-254 î.H – așa-numitul Război pentru Tomis, dintre Callatis, Histria și Bizanytion).
Marele poet latin Publius Ovidius Naso, exilat la Tomis în sec. I d.H. ne-a oferit cel mai cunoscut mit al întemeierii, cel legat de povestea Argonauților ajunși în Marea Neagră în căutarea Lânii de Aur. De la această poveste se spune că ar veni numele de Tomis, tradus prin „bucată”, „lamă de cuțit”. Astfel, în „Triste” (Tristia – operă scrisă chiar în exilul de la Tomis) el scrie următoarele: „Însă se știe că numele acestui loc, mai vechi decât așezarea cetății, a venit de la uciderea lui Absyrt / Căci pe o corabie făcută prin grija războinicei Minerva, cea dintâi a străbătut aceste ape neumblate nelegiuita Medeea, fugind de tatăl ei părăsit / Și se zice că aceasta a vâslit pe aceste valuri… De aceea, acest loc fu numit Tomis, fiindcă spune povestea, în acest loc sora și-ar fi tăiar în bucăți fratele…” (n.a. pentru ca ea și iubitul său Iason să scape de urmăritorii din Colchida, Medeea a hotărât uciderea fratelui ei mai mic, prințul Absyrtos). Potrivit specialiștilor, numele orașului își are originea într-o realitate pur geografică: Tomisul a fost ridicat pe o peninsulă ce intră în apele Mării Negre asemenea unei lame de cuțit!
În afara legendei prezentate de către Ovidius mai există un mit al întemeierii. Este puțin cunoscut de publicul larg, dar știut și studiat de către specialiști, întrucât el se sprijină pe reale vestigii antice descoperite de-a lungul anilor. Potrivit acestei variante, numele de Tomis ar putea veni de la Tomos, un erou fondator al orașului, care este menționat în inscripții și care apare în mai multe emisii monetare locale din epoca romană a cetății. Astfel, Tomos este prezentat ca întemeietor (sau reîntemeietor) al urbei, la mai bine de un secol distanță după poemul lui Publius Ovidius Naso. Nu se menționează nicăieri dacă el este un ctitor al tradiționalei colonizări din sec.VI d.H. sau un protagonist dintr-o epocă ulterioară. Din păcate, nu a ajuns până în zilele noastre nicio legendă sau vreun poem scris (așa cum s-a întâmplat cu Ovidius și cu Tristele sale) care să ne descrie faptele de arme sau alte realizări ale acestui misterios erou eponim.
Monedele cu întemeietorul Tomos apar în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 d.H.), continuă sub Marcus Aurelius (161-180) și vor fi emise și sub dinastia Severilor (mai ales în timpul lui Elagabal/Heliogabalus (218-222) și al lui Severus Alexander (222-235 d.H.). Pe toate aceste emisiuni monetare ale orașului roman Tomis, eroul apare pe avers, alături de legendă. Pe reversul monedelor sunt figurate cel mai adesea divinități (Demetra, Hermes, Athena, Eros pe delfin, Thanatos etc), eroul Herakles sau ciorchini de struguri. Monedele poartă ca legendă inscripția Tomos Ktistes, Tomos Întemeietorul… Ctitorul…
În ceea ce privește inscripțiile, avem în primul rând două epigrame în care Tomisul apare ca „orașul lui Tomos”, precum și un al treilea izvor epigrafic, descoperit în Dobrogea și unde iarăși este menționat numele său. O primă inscripție a fost descoperită la Babadag, în cursul secolului al XIX-lea. Nu se știe clar în ce context s-a găsit monumentul, și nici cine l-a descoperit. Tot ceea ce se cunoaște este faptul că un căpitan al marinei engleze, Thomas Abel Brimage Spratt a fost primul care a transcris acest document în piatră. Transcrierea sa a ajuns ulterior la arheologul Churchill Babington, care a publicat-o în anul 1850. De atunci și până astăzi, inscripția a fost studiată de numeroși specialiști, români și străini. Ea se află astăzi la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, din București. Dedicantul este un medic al orașului antic Tomis. Iată traducerea textului (Alexandru Avram – „Tomos, le heros fondateaur de Tomis”, revista Pontica nr.51 – MINAC Constanța, 2018, p.453-467): „Dacă cineva, după moartea mea, va dori să îmi cunoască viața, cine am fost, ce împliniri am avut, și numele patriei mele, aceastăpiatră va purta mereu mesajul meu către generațiile viitoare. Patria mea este metropola Euxinului, prea ilustrul oraș al lui Tomis, cel cu sulița puternică. Numele meu a fost Kladaios și învățasem arta divinului maestru Hipocrate, mesajcătre generațiile viitoare”.
Un al doilea text care se referă la Tomos se regăsește pe un sarcofag găsit de doi mari arheologi ai Constanței (foștii directori MINAC Adrian Rădulescu și Constantin Chera) în curtea Institutului de Marină. Versurile respective spun, pe larg, povestea unui actor tomitan.
Redăm câteva fragmente (sursă – A. Avram….): „Când am părăsit ilustrul oraș din țara lui Inachos, eu am pus piciorul pe acest teren sacru, pământul lui Io, în orașul lui Tomos… Dar, de vreme ce aici, acest oraș ospitalier m-a reținut, mi-a dat-o pe draga mea soție, mi-a dat un copil, aici am primit măsura vieții ce mi-a fost dată de fii Moirelor (n.a. Parce la romani, divinități ce controlau destinul omului – azi cunoscute sub forma ursitoarelor)…. Răposat acum, am mormântul meu pe un plăcut petec de pământ, acoperit de florile ramurilor lui Bacchus… În final, trebuie să știi nobile trecător, care este numele meu și orașul ce mi-a dat lumina zilei: sunt Euelpistos, fiul lui Sosos din Bizanț, acesta a fost felul în care toată lumea m-a numit”.
Potrivit istoricilor, epigrama datează din vremea împăratului Antoninus Pius.
În epoca romană, Tomos era adorat de poporul urbei. Aflăm acest lucru chiar dintr-o inscripție descoperită la Topraisar (sigur mutată de la Constanța) că eroul își avea în urbea sa și un heroon, un altar al său, unde i se puteau aduce ofrande. Se pare că acest lucru s-a produs în vremea lui Hadrian (117-138 d.H, succesor lui Traian) și în timpul căruia Tomisul a fost reședință al guvernatorului Moesiei Inferior.
Încheiem prezentarea inscripțiilor cu un alt izvor ce îl menționează pe eroul fondator: „Oprește-ți puțin pașii grăbiți, o trecătorule, ne te îndepărta, apropie-te de mormânt. Pentrucă eu sunt …. anus (n.a. fragment de nume), cel carea trăit trei decenii. Având ca patrie pământul Mysienilor, am venit în orașul lui Tomos, la vârsta de șase ani, și am fost crescut de frați iar aici am obținut eu rangul de cetățean onorabil, cu încuviințarea Consiliului și al poporului”.
Cine a fost cu adevărat Tomos și dacă el a existat în realitate nu vom ști, probabil, niciodată. Vestigiile descoperite ne arată însă clar că acum aproximativ 1800 de ani, la Tomis, el era văzut ca și întemeietor al urbei. Ce fapte de vitejie a avut, ce legende despre el au existat, nu vom afla, poate, niciodată… Numele său, al lui Tomos, “cel cu suliță puternică”, a supraviețuit însă, pentru a îmbogăți misterul și povestea acestui oraș milenar..
Reclama zilei – Doctorul Megavorian, specialist în boale de piele, s-a reîntors de la Paris. Consultațiuni: între orele 1-5 p.m., Strada Apolon, no.9. (1928)
Sursă foto: Pontica 51, Alexandru Avram – „Tomos, le heros fondateur de Tomis”, fig. 1. Foto realizată de Florian Matei Popescu. Institutul de Arheologie București, inv. L41
