Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creștin, celebrată la 40 de zile după Paște și considerată momentul în care Iisus Hristos se înalță la cer în fața apostolilor.
Evenimentul marchează, în tradiția creștină, nu doar despărțirea vizibilă de ucenici, ci și trecerea spre o prezență spirituală continuă în viața credincioșilor.
Ultima oră
Nicuşor Dan: Întâlnirea de astăzi cu Maia Sandu, o dovadă în plus a apropierii dintre România şi Republica Moldova şi a relaţiei noastre speciale
Două turiste au mutat o dronă cu explozibil înainte să ajungă geniștii, descoperită în Olimp
Premieră medicală la Londra! O operație pe creier, asistată de inteligența artificială, a salvat vederea unui pacient
Când lectura pleacă la drum: cum a arătat primul Silent Reading Party într-un tren din România
Din perspectivă teologică, sărbătoarea are o semnificație profundă: ridicarea la cer a lui Hristos simbolizează și înălțarea naturii umane la slava divină. Astfel, Înălțarea nu este privită doar ca un episod biblic, ci ca o promisiune a destinului spiritual al omului, chemat la depășirea condiției sale pământești.
În România, această zi are și o dublă însemnătate, fiind celebrată simultan ca Ziua Eroilor, când sunt comemorați cei care și-au dat viața pentru credință și patrie. În 2026, sărbătoarea are loc pe 21 mai, dată care coincide și cu prăznuirea Sfinților Constantin și Elena, ceea ce îi conferă o importanță religioasă și culturală deosebită.
Tradițiile populare sunt puternic prezente în această zi. Credincioșii se salută cu formulele „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”, iar în biserici se fac slujbe speciale și pomeniri pentru cei adormiți. În multe zone, oamenii aduc colaci, ouă roșii, cozonac și vin, care sunt împărțite ca semn de pomenire și recunoștință.
Tot în credința populară, se spune că sufletele celor trecuți la cele veșnice se înalță la cer în această zi, motiv pentru care pomenile și rugăciunile ocupă un loc central. De asemenea, Înălțarea este considerată un moment de liniște și echilibru, în care conflictele, munca grea și anumite activități gospodărești sunt evitate.
Obiceiuri vechi păstrate în multe regiuni ale țării includ punerea la porți a frunzelor de nuc sau leuștean, considerate protectoare împotriva răului și aducătoare de liniște în casă. În același timp, ziua este asociată cu ideea de protecție, belșug și armonie în familie.
În tradiția populară există și numeroase superstiții: nu se muncește, nu se dau lucruri din casă și nu se pornesc certuri, pentru a nu atrage ghinionul. În schimb, vremea din această zi este considerată un semn pentru anul agricol – ploaia este văzută ca un semn de belșug, în timp ce vremea uscată ar putea indica un an dificil.
