Paștele în Dobrogea interbelică era o sărbătoare vibrantă, îmbinând profund spiritualul cu efervescența vieții urbane moderne. Prima zi aducea bucuria Învierii în biserici și la mesele în familie, dar și prin plimbări și întâlniri sociale.
A doua zi continua festivitățile cu vizite, petreceri câmpenești și evenimente mondene. Presa vremii, o oglindă fidelă, documenta această alternanță fascinantă între sacru și cotidian, tradiție și modernitate.
Ultima oră
Un lider AUR a picat din nou Bacalaureatul
7 ani de când Simona Halep a câştigat turneul de la Wimbledon: ”7 ani de la cel mai bun meci din viaţa mea”
Mando aduce la Constanța o expoziție care explorează relația dintre culoare, materie și percepție
Accident pe Autostrada Soarelui. Patru autoturisme implicate într-o coliziune
Ziarul „Dobrogea Jună” din 28 aprilie 1927 picta un tablou viu al orașului în acele zile. Dis-de-dimineață, lăutarii și muzicanții începeau să cânte pe la case, aducând urări de petrecere. Pe la ora 11, bulevardul prindea viață, devenind un loc de promenadă, o tradiție urbană bine-ncetățenită.
Atmosfera din centrul Constanței era relaxată, chiar nonconformistă, contrastând cu sobrietatea ceremoniilor religioase. O întâmplare memorabilă surprinde spiritul vremii: câțiva tineri bucureșteni au fost huiduiți și chiar bătuți pe strada Mangaliei (actuala Ștefan cel Mare) pentru că etalau pantalonii „charleston”.
Acești pantaloni largi, la modă în anii ’20, erau un simbol al modernității, dar erau adesea priviți cu scepticism în mediile conservatoare. Tinerii au scăpat cu greu, pantalonii fiind rupți, mulțumită unei trăsuri salvatoare.
Bulevardul era și un punct de întâlnire pentru personalități marcante, precum Romulus Voinescu, director general al Siguranței, și Prințul Jean Calimach, confirmând caracterul cosmopolit al Constanței interbelice.
Chiar și portul Constanța vibra de sărbătoare. Vapoarele arborau pavoaza, iar echipajele se bucurau de mese tradiționale. Pe vaporul „Regele Carol”, de exemplu, echipajul a fost servit cu vin, cozonac și ouă roșii, iar Căpitanul Bădescu a vorbit despre semnificația Paștelui.
Portul era și o poartă de intrare și ieșire pentru personalități. Cu „Regele Carol” au sosit consulul român Forăscu, profesorul Mircea Djuvara și colonelul Stratilescu. Spre Constantinopol, cu „Principesa Maria”, au plecat Prințul Jean Calimach, șeful de cabinet al ministrului de finanțe, D. Livezeanu, și alți călători.
Dimensiunea socială a Paștelui era reflectată și în paginile ziarelor, pline de anunțuri de logodne. Printre acestea, se numărau cele ale domnișoarei Erna Privache cu Friedrich Glețer, și a învățătoarei Armavira Agopian cu Alexandru Lalustian, evenimente urmate de urări de fericire din partea presei.
Oferta de divertisment era de asemenea bogată. Ziarul „Dacia” din 18 aprilie 1925 anunța redeschiderea „Parcului Tataia”, descris ca „perla Constanței” și singurul local familiar cu prețuri modeste și orchestră. Grădina Gruber, un restaurant popular din zona „La Vii”, își deschidea și ea porțile.
Iubitorii de film aveau de unde alege. Cinematograful „Majestic” prezenta filmul religios „I.N.R.I.”, în timp ce la Teatru Cinema „Regal” rula comedia „Ucenicia lui Zigoto”. Cinematograful „Trianon” din peninsulă oferea „cel mai strălucit film românesc”, „Ciocoii (Cântecul Străinului)”, cu o distribuție de excepție.
O reclamă a vremii anunța redeschiderea, în a doua zi de Paște, a Berăriei și Restaurantului Derviș, complet renovat și aprovizionat, în locația fostei berării Peleș. Un local familiar, curat și cu prețuri accesibile.
