Jocuri politice pe spinarea constănțenilor. Cum ajunge USR să-l sprijine pe Chițac, în timp ce strigă “Jos, Chițac!”
Ceea ce se pregătește în Consiliul Local Constanța nu mai are nicio legătură cu interesul public. Se discută, pe surse, despre demiterea viceprimarului Ionuț Rusu, omul care a dus pe umeri, electoral, al doilea mandat al lui Vergil Chițac. În locul lui ar urma să fie numit un reprezentant USR. Da, același USR care anunță că reia campania de demitere a primarului. Adică, pe scurt: la nivel național se negociază cu un partid care, la nivel local, strigă „Jos Chițac!”.
Ultima oră
Constanța interbelică: O incursiune în trecutul plin de contraste
Diplomație strategică sau conflict de interese? Consilierul lui Trump, lobby pentru România pe milioane de dolari
Elevi puși față în față cu „justiția”. Proces simulat la Tribunalul Constanța despre dosarele de droguri și consecințele reale ale infracțiunilor
Farul Constanţa a câştigat Supercupa de Tineret, ediţia 2025/2026
Pentru PNL, momentul este de-a dreptul penibil. Cum să votezi, ca partid, pentru debarcarea propriului viceprimar, cel pe care l-ai pus în linia întâi a campaniei și în care ai investit toate mesajele de „viitor” și „reformă”?! Și nu pentru a-l înlocui cu un alt liberal, ci cu un adversar politic local. Mai lipsește ca PNL să-l pună viceprimar pe liderul campaniei de demitere a primarului Chițac și se închide cercul absurdului.
Dar absurdul nu se termină aici. În culise, se vorbește că AUR ar fi fost inițial favorit pentru postul de viceprimar, iar opoziția lor „moale” din ultima vreme lasă loc de interpretări. PSD tace și cântă, încurcat într-un scenariu în care orice decizie îl va costa politic.
Această rocadă rușinoasă – USR pe scaunul lui Rusu – nu este altceva decât o piesă într-un joc de culise care vrea să-i netezească primarului Chițac drumul spre al treilea mandat. Să scape de un viceprimar incomod și să transforme un adversar într-un aliat fragil. Toate pe spatele unui oraș din ce în ce mai sceptic și mai dezgustat de spectacolul politic.
Și apoi ne întrebăm de ce crește suveranismul, de ce oamenii nu mai merg la vot, de ce se refugiază în teorii extreme. Simplu: pentru că văd cum, indiferent de etichetele de partid, politicienii negociază orice – funcții, promisiuni, poziții – cu o singură constantă: propriul interes.
Constănțenii privesc cum se negociază orașul ca la piață. Și s-ar putea ca, în curând, să nu mai cumpere nimeni. Alegătorii văd că interesele personale și jocurile de putere au preluat controlul peste interesul public.
