În fiecare an, pe 14 octombrie, Iașiul devine unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj ortodox din România. Sute de mii de credincioși vin să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, într-o tradiție care continuă de aproape patru secole.
Istoria moaștelor Sfintei Parascheva începe cu aproape o mie de ani în urmă și traversează mai multe centre importante ale lumii ortodoxe. Înainte de a ajunge în Moldova, acestea au trecut prin mai multe orașe din spațiul balcanic și bizantin, iar din 1641 sunt legate de viața religioasă a Iașiului.
Ultima oră
Poliția Locală Constanța a aplicat peste 1.500 de sancțiuni într-o singură săptămână. Amenzile depășesc 1,38 milioane de lei
ANM prelungește informarea de vreme rea. Vânt puternic în Dobrogea
Debut de foc pentru CSM Constanța în Divizia A1, întâlnește vicecampioana
CONCURS DIRECTORI ȘCOLI. Două directoare de la colegii de elită din București, eliminate din concurs: „Am avut senzația că vor să demonstreze că suntem tâmpiți”
Cine a fost Sfânta Parascheva
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea, în localitatea Epivat, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin. Potrivit tradiției bisericești, provenea dintr-o familie creștină înstărită, care i-a oferit o educație aleasă.
Povestea vieții sale este legată de milostenie și de grija față de oamenii sărmani. Una dintre întâmplările păstrate în scrierile religioase spune că, în jurul vârstei de zece ani, a auzit în biserică îndemnul lui Iisus Hristos de a-L urma și de a renunța la bunurile lumești. Impresionată de aceste cuvinte, a început să-și dăruiască hainele celor nevoiași.
După moartea părinților, Parascheva și-a împărțit moștenirea și a plecat spre locurile sfinte din Ierusalim. A petrecut o perioadă în apropierea Iordanului, într-o mănăstire de maici, unde a dus o viață de rugăciune și asceză.
Conform relatării bisericești, în jurul vârstei de 25 de ani a primit îndemnul de a se întoarce în locurile natale. A revenit în Epivat, unde a trăit în smerenie până la moarte, în jurul vârstei de 27 de ani.
Trupul său a fost îngropat în apropierea unei biserici, iar moaștele au fost descoperite ulterior, potrivit tradiției, în urma unor minuni. Cinstirea Sfintei Parascheva s-a răspândit treptat în lumea ortodoxă, iar moaștele au fost mutate în mai multe centre religioase importante.
Cum au ajuns moaștele Sfintei Parascheva la Iași
Înainte de a ajunge în Moldova, moaștele Sfintei Parascheva au trecut prin mai multe orașe din spațiul balcanic și bizantin, pe fondul schimbărilor politice și religioase din regiune.
Potrivit istoriei prezentate de Biserica Ortodoxă Română, moaștele au fost mutate în 1235 la Târnovo, în Bulgaria de astăzi. Mai târziu, au ajuns la Belgrad, iar în secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol, unde s-au aflat până în secolul al XVII-lea.
Momentul decisiv pentru istoria moaștelor în Moldova a venit în timpul domniei lui Vasile Lupu, domnitor al Moldovei între 1634 și 1653. În anul 1641, după ce acesta a achitat datoriile Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, conducătorii bisericești au hotărât să-i ofere moaștele Sfintei Parascheva drept semn de recunoștință.
Potrivit Doxologia.ro, racla a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci. După ce a ajuns la Galați, aceasta a fost dusă la Iași, unde moaștele au fost întâmpinate de Vasile Lupu, mitropolitul Varlaam, episcopii de Roman și Huși, clerici și credincioși.
La 13 iunie 1641, moaștele au fost așezate în biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, ctitoria domnitorului Vasile Lupu.
Moaștele au rămas la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” până în 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcașului, iar racla a fost mutată în paraclisul mănăstirii.
Incendiul din 1888, după care moaștele au fost găsite neatinse
La patru ani după mutarea moaștelor în paraclisul mănăstirii, un incendiu a mistuit catafalcul pe care era așezată racla.
Potrivit relatării publicate de Doxologia.ro, în seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, o lumânare rămasă aprinsă a provocat incendiul. Focul s-a extins la catafalcul din lemn și a ars mocnit pe parcursul nopții, distrugându-l.
În dimineața următoare, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că moaștele rămăseseră neatinse. Evenimentul a fost consemnat în procese-verbale de prefectul județului Iași, Leon Negruzzi, și de procurorul general al orașului.
Moaștele au fost adăpostite temporar în altarul paraclisului Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, apoi au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Iași, sfințită la 23 aprilie 1887.
Tradiția pelerinajului la Catedrala Mitropolitană din Iași
De aproape patru secole, moaștele Sfintei Parascheva sunt legate de viața religioasă a Iașiului. La început, credincioșii veneau să se închine la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”, iar după mutarea raclei, în 1889, centrul sărbătorii a devenit Catedrala Mitropolitană.
În 1955, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât generalizarea cultului Sfintei Parascheva în țară, iar data de 14 octombrie a fost stabilită ca zi de prăznuire. După 1990, pelerinajul a căpătat o amploare tot mai mare, atrăgând credincioși din toate regiunile României și din străinătate.
Pentru mulți dintre cei care ajung la Iași, pelerinajul presupune ore întregi de așteptare la rând, uneori chiar pe timpul nopții. Unii vin împreună cu familia, alții participă la grupuri organizate de parohii, iar alții fac drumul singuri, pentru a se ruga la racla sfintei.
În fiecare an, organizatorii pregătesc un program special de slujbe și măsuri pentru gestionarea mulțimii. În zilele din jurul datei de 14 octombrie, racla este așezată într-un baldachin amenajat în curtea Catedralei Mitropolitane, astfel încât pelerinii să se poată închina.
În cadrul pelerinajului din acest an, credincioșii au ocazia să se închine și la moaștele Sfântului Paisie de la Sihăstria.
Tradiții populare de Sfânta Parascheva
Sărbătoarea din 14 octombrie are loc într-o perioadă în care, în lumea satului tradițional, anul agricol se apropie de final, iar oamenii încep pregătirile pentru iarnă.
Dincolo de slujbele religioase și de pelerinajul de la Iași, ziua Sfintei Parascheva este însoțită de numeroase credințe și obiceiuri populare, transmise din generație în generație. În unele regiuni, sărbătoarea este asociată cu schimbarea vremii, încheierea unor activități agricole și pregătirea gospodăriilor pentru sezonul rece.
Etnografii au consemnat și interdicții respectate în anumite comunități. Unele tradiții spuneau că în ziua de 14 octombrie nu era bine să se lucreze, să se coasă sau să se cioplească. În anumite zone existau și obiceiuri legate de alimente care nu trebuiau consumate. Aceste credințe variau de la o regiune la alta.
„De ziua Sfintei Paraschiva se face un mare, foarte mare pelerinaj la biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Mulţi credincioşi postesc şi nu mănâncă nuci, castraveţi, poame care au cruce. În această zi se amestecă oile cu berbecii pentru prăsilă. Ciobanii nu cioplesc nimic ca să nu le iasă mieii tărcaţi. Se fac iarmaroace. Oamenii încep să se pregătească de iarnă”, se arată în articolul „Sărbătorile lunii octombrie”, publicat pe site-ul Muzeului Național al Țăranului Român, care citează volumul „Ghidul sărbătorilor românești”, realizat de Irina Nicolau.
De Sfânta Cuvioasă Parascheva nu se mănâncă nuci, castraveți şi poame în formă de cruce şi nici fructe închise la culoare și pepene roșu, pentru că amintesc de sacrificiul martiric.
Mai mult, creștinii nu trebuie să spele rufele, să coasă, să toarcă, dar nici să meargă să facă muncă la câmp. În tradiția populară, fetele ţineau la această superstiție pentru a rămâne cinstite, iar bătrânii, pentru belşug.
Dacă vremea pe 14 octombrie este mohorâtă, atunci așa vor fi și celelalte sărbători de peste an. De asemenea, de Sfânta Parascheva, conform datinii, se dă de pomană pentru cei adormiți fără lumină (fără lumânare aprinsă la căpătâi).
Patru sfinte cu același nume în sinaxare
Sfânta Parascheva mai este numită și „Cuvioasa maică Parascheva cea nouă”. Potrivit unui articol publicat în arhiva Basilica.ro, în sinaxarele ortodoxe sunt menționate patru sfinte cu acest nume.
Numele Parascheva, Paraschiva sau Paraschevi provine din termenul grecesc „Paraskevi”, care înseamnă „vineri” și are și sensul de pregătire, desemnând ziua dinaintea Sabatului în tradiția mozaică.
Cele patru sfinte sunt:
- Sfânta Paraschevi, sora Sfintei Fotini, femeia samarineancă ce a vorbit cu Mântuitorul Hristos la Fântâna lui Iacov. Potrivit sursei citate, a trăit în Cartagina și a fost decapitată la Roma, în timpul împăratului Nero. Este pomenită pe 26 februarie.
- Sfânta Parascheva din Iconiu, o muceniță martirizată în timpul împăratului Dioclețian, care a murit prin decapitare. Este pomenită pe 28 octombrie.
- Sfânta Paraschevi din Roma, cunoscută și drept Parascheva Romana sau Parascheva cea Veche. Potrivit tradiției bisericești, a suferit torturi pentru propovăduirea credinței, iar după ce a fost eliberată și-a continuat misiunea. Este pomenită pe 26 iulie.
- Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei, sărbătorită pe 14 octombrie.
Sfânta Parascheva de la Iași rămâne una dintre cele mai cinstite sfinte din România, iar pelerinajul organizat anual în jurul zilei sale de prăznuire continuă să aducă la Iași credincioși din țară și din străinătate.
