Credincioșii îl sărbătoresc luni, 26 octombrie, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, considerat în tradiția populară ocrotitorul păstorilor și vestitorul sezonului rece. Ziua este legată de numeroase obiceiuri, de la aprinderea focurilor în ajunul sărbătorii până la pomenirea celor trecuți în neființă și respectarea unor superstiții transmise din generație în generație.
Ultima oră
„Astăzi la Constanța”, calendar istoric 26 octombrie. D’ale urbei. „Clasa boxeurilor noștri” – Constantin Nour, fiul adoptat al Constanței, titlul național și galele internaționale
Transport metropolitan spre Năvodari, Ovidiu, Cumpăna și Valu lui Traian: tarifele propuse de la 1 noiembrie
Alexandru Nazare nu exclude noi creșteri de taxe în 2027: „Nu îmi doresc, dar avem nevoie de sustenabilitate”. Ce spune despre impozitele pe proprietăți
Farul câștigă thrillerul cu Oțelul: 7 goluri și emoții până la final
Sfântul Dimitrie, guvernatorul care și-a mărturisit credința
Sfântul Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, între anii 284 și 305, respectiv 286 și 305. Fiul prefectului din Tesalonic, acesta a ajuns guvernator al cetății după moartea tatălui său, datorită calităților sale.
Potrivit tradiției, împăratul Maximian a aflat că Dimitrie era creștin și că își împărțise averea săracilor. La întoarcerea dintr-un război cu sciții, conducătorul a poruncit organizarea unor praznice în cinstea zeilor, în fiecare cetate.
Ajuns la Tesalonic, Maximian l-a întrebat pe Dimitrie dacă informațiile despre credința sa sunt adevărate. Acesta a recunoscut că este creștin și a respins închinarea la zei. Drept pedeapsă, a fost întemnițat și ucis cu sulița, în ziua de 26 octombrie.
În Tesalonic există astăzi o biserică ridicată în cinstea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir, care este considerat unul dintre ocrotitorii orașului, alături de Sfântul Apostol Pavel și Sfântul Grigorie Palama.
Focurile de Sâmedru și obiceiurile păstrate în ajunul sărbătorii
În credința populară, Sfântul Dumitru marchează trecerea către iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe este asociat cu revenirea la viață a naturii, Sfântul Dimitrie este legat de desfrunzirea pădurilor și uscarea plantelor. Se spune, totodată, că în această perioadă căldura se retrage în pământ, iar frigul începe să se facă simțit.
Unul dintre obiceiurile cunoscute este „Focul lui Sâmedru”, aprins în ajunul sărbătorii, în noaptea de 25 octombrie. Oamenii obișnuiesc să facă focuri în curți sau pe dealuri, iar potrivit tradiției, cei care sar peste flăcări vor avea parte de sănătate și vor fi feriți de necazuri și boli.
Focul este considerat și un simbol al rodniciei. După stingerea acestuia, cenușa și cărbunii sunt împrăștiați în grădini. În același timp, femeile împart celor care participă la obicei covrigi, nuci, mere, pâine, struguri și prune uscate.
Sărbătoarea este marcată și prin pomenirea morților, când se oferă de pomană colivă și colaci în formă de cruce.
Cum încercau păstorii să afle cât de grea va fi iarna
Sfântul Dimitrie este considerat, în tradiția populară, patronul păstorilor. Unele obiceiuri sunt legate de încercarea de a afla cum va fi vremea în sezonul rece, prin observarea comportamentului oilor.
Una dintre credințe spune că păstorii își așezau cojocul pe iarbă, în mijlocul turmei, și urmăreau ce oaie se va culca pe el. Dacă animalul era negru, iarna urma să fie blândă, iar dacă era alb, se considera că va fi aspră.
O altă superstiție se referă la direcția în care pleacă prima oaie trezită în dimineața sărbătorii. Dacă aceasta era albă și se îndrepta spre sud, se anunța o iarnă grea. În schimb, dacă era neagră și mergea spre nord, se credea că sezonul rece va fi mai ușor.
Superstițiile legate de ziua Sfântului Dumitru
În diferite regiuni ale țării sunt păstrate credințe legate de activitățile gospodărești și de protecția împotriva necazurilor.
În Bucovina, se spune că cei care plantează usturoi după sărbătoarea Sfântului Dumitru vor avea parte de pagube în anul următor. În Oltenia, există credința că respectarea tradițiilor specifice zilei îi poate feri pe oameni de primejdii.
Tot potrivit superstițiilor, pieptănatul trebuie evitat de Sfântul Dumitru, deoarece ar putea atrage necazuri. În unele zone, sfântul este cinstit și ca cel care le-ar fi dăruit oamenilor vinul folosit la împărtășanie.
O altă credință populară spune că varza trebuie pusă la murat după această sărbătoare, pentru a se păstra bine pe durata iernii.
Ziua de 26 octombrie este considerată și un moment al încheierii înțelegerilor dintre stăpânii oilor și ciobani, convenite de Sfântul Gheorghe. Acest obicei este reflectat în expresia populară: „La Sân-Gheorghe se încaieră câinii, iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.
Sfântul Dimitrie cel Nou, sărbătorit pe 27 octombrie
La o zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, credincioșii îl cinstesc, pe 27 octombrie, pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului.
Acesta s-a născut la sud de Dunăre, în Bulgaria, și a trăit în secolul al XIII-lea, în timpul imperiului vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. A ales viața ascetică și s-a retras într-o peșteră.
Nu se cunoaște cu exactitate cât timp a locuit acolo și nici data morții sale. Tradiția spune că, înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, asemenea unui sicriu.
În iunie 1774, moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost așezate în actuala Catedrală Patriarhală din București.
