La 12 octombrie 1928, ziarul Dobrogea Jună publica articolul „Muzeul din Hârșova și vechea școală românească din Dobrogea”, o evocare a începuturilor învățământului românesc din localitate și a eforturilor prin care Vasile Cotovu a încercat să păstreze mărturiile trecutului dobrogean, într-un „colț de pitoresc dunărean”.
Povestea începea cu Ioan Cotovu, învățătorul de care este legată înființarea școlii de stat din Hârșova, la 1 ianuarie 1879. Tatăl lui Vasile și a lui Brutus Cotovu, Ioan Cotovu a fost „directorul școalei primare din Ismail, între anii 1859-1878, având ca elevi între alții și pe d. general Averescu.”
Ultima oră
Vine frigul peste România! Cod galben de ploi torențiale, vânt puternic și ninsori la munte
Primăria Constanța continuă campania de sterilizare gratuită a câinilor cu stăpân. Mai sunt locuri disponibile
Luca Niculescu are la dispoziție câteva zile pentru a obține sprijinul Parlamentului. PSD și PNL nu au ajuns la un acord
Un gol fantastic al lui Ganea și debutul memorabil al lui Marincean, 17 ani
„Când Rusia a rășluit ultimul colț basarabean, Ion Cotovu și alți învățători români au trecut în Dobrogea. A fost cărturar distins și după moda vremii, era un latinist romantic. A tradus cântecul Ginta Latină în latinește; a tradus din Eneida lui Virgiliu, din Pliniu, Cesar, Tit Liviu, Ovidiu etc. Fiind întemeetorul școalei de stat de aici, muzeul Hârșovei îi păstrează pios lucrările și o parte din biblioteca salvată”, este prezentat în articol.
Fiul său, Vasile Cotovu, avea să ducă mai departe preocuparea pentru educație și cultură, colecționând obiecte arheologice, monede, piese etnografice, exemplare din științele naturii și documente istorice. Colecția a devenit un muzeu, unul dintre cele mai importante din Dobrogea începutului de secol al XX-lea. Inaugurat în 1904, în prezența familiei regale, muzeul era adăpostit în clădirea școlii și cuprindea un patrimoniu deosebit de bogat. Primul Război Mondial a adus însă distrugerea celei mai mari părți a colecțiilor și a bibliotecii. Întors după război, Vasile Cotovu a început să refacă muzeul în propria locuință, recuperând și adunând din nou mărturii ale trecutului. La 29 mai 1926, după restaurare, muzeul din Hârșova a fost inaugurat în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria.
„Deasupra unui masiv pietros, rămășițele cetății Carsium, ridicată din împărătească poruncă a lui Traian – stărue mereu, strajă milenară – în văzul urmașilor de azi. Peste pragul de popasuri de legionari și trireme, s-au așternut câteva veacuri după aceea, cocioabe asiatice pentru călăreții iuți ai pustiului. (…)
Printre paragini, în țărâna Hârșovei, care a fost, a scormonit răbdător un om, un dascăl cu copiii școalei, vreme de peste 30 de ani aproape. A întrebat, a cules și a căutat prin cărți toate mărturiile trecutului local. D. Vasile Cotovu, directorul școalei primare hârșovene, este unul dintre puținele exemplare ale breslei înzestrat cu patima colecționării. Muzeul său, cercetat și lăudat de cărturarii români și streini, în trecere pe la Hârșova, s-a risipit în vremea războiului, împreună cu biblioteca (vreo 5000 de volume). L-a păzit până la apariția patrulelor inamice. S-a salvat ce-au putut ridica într-o goană doi marinari de pe un vas de războiu în toiul bombardamentului. Restul a căzut pradă mâinilor devastatoare și flăcărilor.
Întors acasă, după sfârșitul prăpădului, d. Vasile Cotovu s-a apucat să-și refacă muzeul. Iar a scormonit prin coclaurii locului, iar a căutat și a cerut ce i s-a părut de valoare. Muzeul Hârșovii a renăscut din cenușă ca legendara pasăre Phoenix. Unde să-l așeze? Școala era distrusă.
D. Cotovu l-a pus în casa sa proprie până va avea iar clădirea publică. Colecția arheologică, numismatică, cea naturalistică, etnografică, documente diverse, abia încap în 3 odăi de păstrare”, este descris în articolul de presă.
În anul 1921, Muzeul Regional Hârșova a fost redeschis, iar în 29 mai 1926 a avut loc inaugurarea restaurării sale, în prezența regelui Ferdinand și a reginei Maria.
Articolul din Dobrogea Jună nu se oprește la povestea muzeului. Dintr-o cuvântare rămasă de la Ioan Cotovu, autorul reproduce date despre școala românească din Dobrogea în primii ani de la revenirea provinciei la administrația românească. Documentul consemnează că, în anul școlar 1878–1879, școala din Hârșova avea 50 de elevi și un singur învățător, iar în anul următor, 1879–1880, numărul elevilor ajunsese la 106, repartizați în două clase, cu doi învățători: 60 de băieți și 46 de fete.
Astăzi, povestea muzeului din Hârșova rămâne și povestea unei familii de dascăli care a contribuit la păstrarea patrimoniului dobrogean, transformând pasiunea pentru trecut într-o moștenire culturală.
Reclama zilei: „Se caută pe toate piețele persoana ca diriginți de filiale. Cunoștințe speciale, capital de depozit sau de rulement nu e necesar. Venitul lunar de aproape 150-200 dolari. Referințe la The Novelty – Valkenburg, Limburg, Holland” (Dobrogea Jună, 1928)
