Ziua de 11 septembrie ne oferă prilejul de a privi spre un episod din istoria transportului în comun constănțean: povestea autobuzelor societății „Săgeata”.
În anii ’30, acestea făceau legătura între Constanța și Mamaia și reprezentau, pentru localnici și turiști deopotrivă, o modalitate accesibilă de a ajunge în stațiune. O fotografie publicată în numărul din 2 septembrie 1936 al revistei „Realitatea Ilustrată” surprinde unul dintre aceste autobuze și ne permite să vedem cum era prezentat, în epocă, transportul spre Mamaia.
Ultima oră
„Accidentul” de 500.000 de lei: bărbat urmărit național, prins ascuns într-o casă din Nisipari
LIGA CAMPIONILOR. Como a început cu dreptul aventura în Liga Campionilor. Victorie spectaculoasă cu Leipzig
Jandarmii au intervenit pentru stingerea unui incendiu de vegetație în Izvoarele. Focul se apropia de o locuință
25 de ani după 11 septembrie: America nu mai privește cerul la fel. Poate fi uitată lecția care a schimbat lumea?
Fotografia este însoțită de următorul text: „Impresionează plăcut pe călătorul care vine la Constanța serviciul de autobuze al societății comunale „Săgeata”. Autobuzele de vară în special, mari, confortabile, deschise și cari fac cursa Constanța – Mamaia, sunt extrem de agreabile. Introducerea lor în circulație se datorează d-lui Elefterie Rusali, directorul societății „Săgeata”. Autobuzele sunt mult căutate de vizitatori”.
Dincolo de tonul elogios al textului, câteva detalii sunt interesante. Autobuzele destinate sezonului estival erau descrise drept „mari, confortabile, deschise”, ceea ce spune ceva despre felul în care era gândit transportul către Mamaia într-o perioadă în care călătoria spre stațiune făcea parte din experiența vacanței.
De altfel, un alt articol din „Realitatea Ilustrată”, publicat la 11 septembrie 1935 sub titlul „Trei zile la mare”, oferă o imagine mai puțin plăcută asupra ofertei de divertisment pe care o puneau la dispoziție Constanța și Mamaia, precum și asupra călătoriei spre stațiune. Cu toate acestea, deplasarea cu aceste autobuze reprezenta o notă pozitivă, fiind caracterizată drept „singurul mijloc mai democratic de transport”: „Și până la Mamaia sunt 8 kilometri, cari presupun o sumă de pregătiri și de eforturi, dintre cari vă asigur că cel mai mic nu este acela al ocupărei unui loc în autobuzele soc. „Săgeata” – dece oare „Săgeata”? – singurul mijloc mai democratic de transport”. Formularea surprinde foarte bine rolul acestor autobuze: pentru cei care voiau să ajungă în stațiunea Mamaia, transportul în comun era soluția accesibilă, dar cererea mare făcea ca găsirea unui loc să fie, uneori, o adevărată problemă.
În 1935, societatea de transport persoane „Săgeata”, cu sediul în București, câștiga concesiunea exclusivă pentru transportul în comun de persoane din municipiul Constanța. Contractul prevedea utilizarea unui număr de 60 de autobuze. În anii următori, însă, războiul avea să schimbe radical situația. În lucrarea „Un episod din istoria transportului în comun din Constanța: exploatarea tramvaielor capturate de la Odessa”, publicată în „Revista Arhivelor” (2016) sub semnătura lui Alexandru Danteș, sunt descrise dificultățile întâmpinate de transportul constănțean și, implicit, de societatea „Săgeata”, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial: „Intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial a avut consecințe grave asupra transportului în comun cu autobuze din toată țara, cele mai afectate fiind orașele care se bazau exclusiv pe acestea. În cazul Constanței, dacă în luna iunie 1940 societatea «Săgeata» dispunea de 38 de autobuze – dintre care 18 noi, puse în circulație la începutul acelui an – în februarie 1942 mai avea înmatriculate doar nouă vehicule cu care încerca să asigure transportul pe doar două dintre cele șapte linii prevăzute în contractul de concesiune”.
În aceste condiții, administrația locală a început să caute o alternativă. La începutul lunii februarie 1942, primarul Constanței, locotenent-colonel Nicolae Oprescu, îi solicita ministrului de Interne, generalul Dumitru I. Popescu, să sprijine aducerea de la Odessa a 20 de kilometri de linii de tramvai și a vagoanelor necesare. Constanța dispunea de energia electrică necesară, iar construirea unei rețele de tramvai putea oferi o soluție pentru transportul de persoane.
Reclama zilei: „Vilegiatură compromisă din cauza țânțarilor? … Plecați în vacanță cu FLY-TOX! FLY-TOX pulverizat seara în casă vă dăruește un somn liniștit și vă apără odihna vilegiaturii!” (Realitatea Ilustrată, septembrie 1936)
Sursă foto: Realitatea Ilustrată, 2 septembrie 1936
